Salut

Sunt micul Anonim, și scriu de parcă m-aș adresa unor cititori.

From the blog

  • Conversații imaginare
    Sunt zile în care mă cred diferit de ceilalți. Mă cred mai inteligent. Și tot în aceeași zi îmi demonstrez că sunt la fel. Nu sunt diferit de ceilalți cu nimic. Oricine poate gândi. Oricine poate citi. Și eu citesc ca să nu fiu ca ceilalți. Citesc crezând că o să aflu mai multe. Dar cu cât citesc mai mult, îmi dau seama cât de prost sunt. Sunt sub nivelul celorlalți. Mă ridic citind ceva și apoi cad din nou în abis. Întrebări…. A devenit ca o rutină. Ce nu și-au dat seama ceilalți este că inteligența este un blestem.…
  • Conversații imaginare
    Toată ziua își bat joc de mine și râd gândurile din capul meu. Se mai întâmplă să dorm, și în momentul în care mă trezesc, acel haos de gânduri stă ascuns și atacă din nou. Mă urăsc pentru fiecare acțiune pe care o fac. Dar nu mă urăsc doar pentru mine, ci și pentru toți ceilalți. Pe G. o urăsc pentru că mă face să o iubesc, mă face slab…. Eu și nemărginita mea vanitate. Gândesc după ce fac. Dau cu capul de zid știind că risc că o să-mi sparg capul și după ce dau spun: „Da, ai dreptate!”.…
  • Conversații imaginare
    Mi-e teamă. Dacă atunci când voi fi judecat, în cer, voi fi și nedreptățim ca pe aceste iad, numit pământ? În fiecare zi îmi amintesc cine sunt. Un sicriu putrezit. Voi ajunge în rai. Dumnezeu va fi în alt cer. Singur. Obosit din cauza răutăților de pe pământ. Obosit și trist. Senil. Cu părul alb, cărunt și lung. Cu niște riduri bine conturate de tristețe. De tristețe și iubire. Sf. Petru, o figură severă și deloc agreabilă îmi va spune cu o nedumerire, chiar și pentru mine: – Ce cauți tu aici? Nu ești nici om, nu ești nici suflet.…

Despre mine?

Sunt mizantrop. Nu-mi plac oamenii. Mă îndepărtez de fiecare dată când îi văd. Simt o repulsie pronunțată, mai mult de mine…